Există viaţă după moarte? Iată o întrebare , pe care , cei mai mulţi dintre noi, au avut-o în minte, măcar o dată. Dar răspunsul? Unde e răspunsul? Să fie oare, ascuns, în iţele încurcate ale ştiinţei?Sau e acolo sus , în sferele înalte spre care ne poartă, religiile dominante ale acestei lumi?
Cu siguranţă , căutările noastre, ne vor duce la o răscruce de drumuri, cu două direcţii: una a religiei şi una a ştiinţei. De acolo drumul e simplu.Răspunsul nostru ne ghidează spre varianta care ne convine.
Drumul religiei e bătătorit de paşii celor care, văd , în moarte, doar o poartă deschisă către viaţa veşnică, în timp ce căile ştiinţei moderne sunt urmate de cei care, o pasează , obsedant, între ciclicitate şi fatalitate.
Un posibil răspuns, încearcă să ne ofere şi caretea „Există viaţă după moarte „, scrisă de britanicul Anthony Peake.
În cele 300 de pagini, împărţite pe 14 capitole, autorul lansează o teorie interesantă.Din punctul său de vedere , oamenii nu mor.Ei îşi retrăiesc vieţiile cu o repetabilitate ce merge către infinit.
Pentru a fi cât mai convingător,el caută dovezi , în antichitate , începutul creştinismului şi nu în ultimul rând, în gradul de evoluţie la care a ajuns ştiinţa , la ora actuală.
Asul din mâneca scriitorului , îl reprezintă folosirea senzaţiilor de deja vu şi a premoniţiilor , ca dovezi ale retrăirii infinite a vieţii.
Titluri de capitole ca: „ Reflexie în oglida minţii” , „Reflecţii pe margimea memoriei”, „Ecouri din viitor”, „ Epilepsia”sau „Prietenul din umbră”, incită la lectură, dincolo de încercarea de a răspunde la întrebarea: „ Există viaţă după moarte?” .
ca sa iti raspund la intrebare asa s-ar zice k exista …